THYME COOK

Intr-o dimineata la cafea mi-am adus aminte de o reteta de biscuiti facuta de matusa mea din strainatate. Ea obisnuieste sa serveasca langa cafea, biscuiti cu cereale sau ciocolata ca sa acumuleze energie pentru intreaga zi. Am rascolit prin camara unde am gasit o punga cu bomboane M&M's, o ciocolata alba si una neagra.
Reteta matusii este cu fulgi din ciocolata, asa ca am dat pe razatoare ciocolatile si am dat nastere fulgilor :)), pe care i-am asezat alaturi de bomboane. Pana am pregatit toate ingredientele si mi-am savurat cafeaua, am scos untul din frigider ca sa se inmoaie si am studiat un pic reteta.
In cele din urma m-am apucat de treaba, am luat un castron si am amestecat untul cu zaharul alb si cu cel brun, am pus 2 oua, o lingurita de bicarbonat, o jumatate de lingurita de sare,o fiola de esenta de vanilie, apoi am amestecat pana am obtinut o pasta. Treptat am incorporat faina, fulgii de ciocolata si bomboanele.
Intr-o tava am pus o hartie de copt si cu ajutorul unei linguri am format bile pastrand o distanta de 3 cm intre ele. Am uitat sa precizez un lucru foarte important, cuptorul trebuie incins cu 10-15 minute inainte de a baga la copt biscuitii.
Coacerea dureaza numai 10-12 minute, foarte putin in comparatie cu alte retete iar satisfactia cea mai mare am avut-o a doua zi la cafea, au fost minunati :), ca sa numai spun de lauda din partea familiei.
Ma pregatesc intens pentru urmatoarea reteta, astept cu mare drag intrebarile voastre, sper ca m-am facut inteleasa.
O zi excelenta va doresc !

Dupa cum va puteti da seama sunt o pasionata a gastronomiei, sunt fan siteuri culinare si mare colectionara de reviste cu retete. Vanzatorul de la chioscul de ziare imi opreste saptamanal noile aparitii.
M-am gandit ca de aceasta data sa va incant cu o placinta gustoasa si frumos colorata, asa ca m-am apucat de treaba. Am inceput sa imi pregatesc ingredientele impreuna cu baietelului meu caruia ii place sa se simta util, si profit de acest lucru pentru a evita eventualele nebunii pe care le face atunci cand nu sunt cu ochii pe el.
Intai am pregatit cele doua umpluturi, carnea si ciupercile, am tocat carnea si am pus-o intr-o tigaie la calit cu putin ulei, pana s-a rumenit, am lasat-o sa se raceasca, apoi am pus ardeiul rosu, taiat cubulete, un ou, sare si piper.
Dupa ce am terminat cu carnea am taiat repede ciupercile si ceapa, le-am calit prin acelasi proces, apoi, dupa ce s-au racit, le-am amestecat cu un ou, sare, piper si marar tocat fin.
Acum incepe partea frumoasa, asamblarea placintei, am uns 4 foi de placinta cu putin ulei si le-am pus intr-o tava cu fund detasabil. Peste ele am pus carnea, apoi inca 4 foi de placinta si peste ele stratul de ciuperci, iar la final restul foilor de placinta. Rabdarea copilului meu a incetat asa ca am batut repede 2 oua cu 2 linguri de smantata, le-am turnat deasupra placintei si am bagat-o la cuptor.
Totul este asa de simplu cand ai un "mini" ajutor, timpul trece repede si numaidecat placinta este gata.

Astazi am pregatit micul dejun, am profitat de ocazie ca sunt singurica acasa, asa ca am deschis frigiderul si am scos din toate. Am avut pofta de omleta, nu de cea clasica, am simtit nevoia de ceva nou, asa ca am scos niste masline, cascaval, ardei gras, putina ceapa, sunca de curcan si asa a luat nastere " Omleta cu de toate ".
O poti pregati chiar daca esti la cura de slabire deoarece nu am folosit decat un strop de ulei.
Sotul meu va fi invidios ca a ratat acest mic dejun, asa ca am hotarat sa postez omleta ca sa am dovada vie a acestei inovatii si bineinteles sa nu uit modul "spontan" de preparare. :))
Uite ce a iesit !

Imi plac rulourile cu ciuperci, imi aduc aminte de ultima mea escapada la munte. Iarna trecuta am fugit cu sotul meu la Sinaia, am rugat-o pe mama sa fie bona pentru un weekend si am plecat. Am stat la o cabana undeva in varful muntelui, cu un semineu dragut , unde petreceam cateva ore dupa derdelus. Familia la care ne-am cazat era formata din 5 membrii, printre acestia erau si 2 copii dragalasi de seama cu baietelul meu. Am mancat la restaurantul cabanei, proprietara este o grozava bucatareasa. Dimineata ne servea micul dejun, frumos aranjat de iti era si mila sa strici design-ul din farfurie, apoi plecam la derdelus, unde petreceam cel putin 2-3 ore. Ne-am jucam ca niste copii de 5 ani, ne-am dat cu sania, ne-am plimbat prin munti, a fost o adevarata mini vacanta.
In aceste 3 zile am descoperit o mica parte din muntii Romaniei, peisaje greu de descris, rupte din Rai si o familie simpla, primitoare care ne-a fost alaturi in toate aceste zile.
Inainte de plecare proprietara ne-a servit aceste rulouri, am fost foarte incantata si drept bonus mi-a dat reteta.
In fiecare an revenim la aceeasi cabana impreuna cu baietelul nostru si de fiecare data vizitam locuri noi, peisaje noi si revenim acasa cu mai multe informatii legate de frumoasa noastra tara.
Va recomand sa va plimbati prin munti, cu cineva instruit, sau macar cu o harta sa nu cumva sa va rataciti.

A venit timpul sa mai postam si o reteta de supa si nu orice supa. Aceasta supa este preferata baietelului meu, studiaza fiecare inghititura. Probabil ca va intrebati de ce ! Pei sunt sigura ca multe dintre voi sunteti mamici si cunoasteti faimoasele desene "Martha vorbareata". Pentru necunoascatori, Marta este o catelusa foarte desteapta, stapanii ei o hranesc zilnic cu supa alfabet. Aceste paste in forma de litere o fac pe Marta sa vorbeasca foarte mult.
Dupa zile intregi de desene cu Marta, am avut o idee stralucita, i-am pregatit fiului meu aceeasi supa ca a catelusei. Fiul meu a fost foarte incantat si a mancat tot, ca niciodata!
Daca vreti sa starniti interesul copilasului vostru, incercati aceasta reteta.

Dupa cum v-am spus si in posturile anterioare, am devenit o iubitoare de paste, de orice fel. Am inceput sa experimentez mai multe retete, aceasta este una reusita. Au fost delicioase, familia mea nu a rasuflat la cina.
Reteta o puteti modifica, in loc de carne de pui schimbati cu vita sau porc, eu am folosit pui pentru ca este mai light, in special pentru copii.
Testati reteta, este simpla si gustoasa !

Cui nu ii plac eclerele ? Eu le ador. Am incercat nenumarare retete din reviste, de la tv, de pe site-uri si spre dezamagirea mea toate aceste incercari au dat gresi. Asta pana ieri, cand am facut un pic de ordine printre acte. Ce credeti ? Am gasit o carticica mica, veche, pe care de abia se mai vede scrisul. Am inceput sa o rasfoiesc un pic si am descoperit minunatele retete de prajituri ale mamei mele, printre care si eclerele. Stiam ca nu am cum sa dau gresi dupa reteta ei, asa ca m-am apucat de treaba. Mama mea face cele mai minunate prajituri, toate soiurile, diferite combinatii, diferite culori, mereu am sfatuit-o sa deschida o cofetarie. Este o bucatareasa minunata, asa ca m-am gandit sa ii fac retetele cunoscute cu ajutorul micului meu blog.
Haideti sa vedem ce a iesit !